Dintotdeauna oamenii au fost diferiti: unii sunt foarte echilibrati, traiesc moderat, altii sunt sobri, altii, dimpotriva sunt inclinati catre excese, catre comportamente lipsite de control, ducand o viata pe muchie de cutit, fiind expusi la consecintele riscului pe care rareori si-l asuma in mod constient. Totusi, modernitatea si postmodernitatea a adus cu sine o oferta nemasurat de larga de tentatii de orice fel, orice fantasma aproape ti se poate realiza si asta antreneaza, in mod implicit, comportamente nemasurate, excese cu consecinte adesea dramatice, asupra sanatatii noastre mentale si fizice.
Dependenta inseamna desfasurarea in exces a unei activitati placute, ca si ingestia unor substante ce duc la schimbari afective si de dispozitie majore, ceea ce altereaza functionarea normala a sistemului de recompensa al creierului si duce la reducerea altor activitati, considerate candva placute. La inceput exista o cautare a placerii, apoi placerea antreneaza consecinte negative. Trebuie sa reincepi pentru a simti din nou placere si a atenua suferinta. Astfel devii dependent.
Excesele, lipsa de control, de rationalitate si, in ultima instanta, de responsabilitate fata de sine, cu alte cuvinte dependenta poate fi considerata ca o forma de violenta asupra propriei tale persoane, un comportament autodistructiv, ce a fost de altfel inclus si de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii in clasificarea violentei.
Dependenta patologica este o boala care se supune unor criterii destul de simple.
Exista nenumarate activitati placute pe care le desfasuram pe parcursul vietii si putem face diferenta intre acestea si dependenta, daca luam in considerare cele trei caracteristici comune ale comportamentelor adictive:
- compulsia – impulsul irezistibil de a desfasura anumite activitati sau de a consuma anumite substante, ritualurile repetitive si intruzive, gandurile ce ne indeamna sa continuam comportamentul adictiv;
- pierderea controlului – incapacitatea de a rezista ispitei sau de a inceta o activitate odata ce am inceput-o, fara un ajutor din afara;
- continuarea activitatii adictive in ciuda consecintelor negative resimtite – pierderea sanatatii, umilire, vinovatie, probleme financiare si legale.
Personalitatea adictiva poate fi definita ca o stare psihologica care face respectiva persoana succeptibila la dependente. Aceasta poate include orice, de la droguri si abuz de alcool, la pornografie, jocuri de noroc, internet, jocuri video, mincare, exercitii fizice, munca, sex, relatii. Expertii descriu spectrul de comportamente desemnate drept adictive, in termen a 5 concepte inter-relationate care cuprind modele, obiceiuri, compulsiuni, tulburari de control al impulsurilor si dependenta fizica.
O persoana este considerata cu risc de a dezvolta astfel de dependente, atunci cind prezinta semne de comportament impulsiv, combinat cu o senzatie de esec in societate, alienare sociala si stres maxim. O astfel de persoana poate trece de la o dependenta la alta sau chiar sustine mai multe dependente in diferite momente.
Dependenta, pentru o persoana cu un comportament adictiv, nu este decat un nou stil de viata, care insa nu duce la echilibrul persoanei, ci la instrainarea de sine si la tulburari de identitate. Poate ca daca o vom intreba, ne va spune ca este greu de trait. Insa, a apela la adicţii, pentru a traversa viata este un mod prin care ne recunoastem slabiciunea.
Se spune ca drogurile si sexul sunt cele doua mari adictii ale modernitatii. A te opune acestei tendinte inseamna a dezvolta o filozofie personala privind viata – a unui sistem de valori – a unui control de sine si a unei imunitati fata de excese si comportamente nesanatoase.
